Dragoste și ură

E ciudat cum se poate schimba totul în doar o fracțiune de secundă,e ciudat cum astăzi ești totul pentru cineva și mâine nu mai însemni nimic. Cum poate cineva să treacă așa rapid de la dependență la nepăsare? Cum poți fii pur și simplu prietenă cu persoana pe care o iubești,cu persoana care își vedea viitorul alături de tine?Cum poți să-l pupi pe obraz știind că ieri îl sărutai ca și cum era ultimul sărut,cum poți să îl vezi fericit cu altcineva? 
Mai ciudat e faptul că se întoarce la tine de fiecare dată,mai ciudat e că nu există zi in care să nu vorbească cu tine,mai ciudat e că deși s-a întâmplat ce s-a întâmplat,încă te vrea. Probabil îi lipsește curajul de a lupta pentru tine,sau probabil nu te vrea cu adevărat,probabil sunt doar iluziile tale..
Și deși ți-a făcut mult rău,tu încă il vrei,încă ții la el numai că nu vrei să accepți asta,știi că nu e bun pentru tine și preferi s-o lași așa decât să te complici.
"E o linie subțire între dragoste și ură" am ajuns și eu într-un final la concluzia asta. 

Let it be

Auzeam deseori "va fii bine!",nu puteam să îmi imaginez bine fără tine. Nu treceau zile în care să nu sper,să mă gândesc la noi,la iubire pe care aș fii vrut să ți-o ofer,la ziua în care vom putea fii așa cum ar fii trebuit. 
Ce este speranța? Este singurul lucru pe care îl poți avea chiar și atunci când nu mai ai nimic,este singurul lucru care te face să te simți mai bine,este ceva cu care noi trăim și murim.Credeam că în sfârșit am găsit persoana potrivită,credeam că voi trăi ce nu am mai trăit până acum.Am ajuns la concluzia că toate se întâmplă la timpul lor,poate nu erai bun pentru mine,poate nu eram eu pregătită să te iubesc,poate nu eram eu buna pentru tine sau poate pur și simpu "așa a fost să fie"

I don't need a man

Diminețile sunt mai frumoase în doi,dar parcă tot mai frumoase sunt atunci când ești singură,nemachiata,somnoroasă plus că e nevoie de o singură cafea. Nu am nevoie de cineva care să îmi spună unde am greșit,îmi pot da seama singură. Nu am nevoie de un băiat ca să mă simt bine,ma simt bine oricum. Nu am nevoie de o persoană care să fie mai ceva ca mama când aveam 5ani "nu fă aia,nu sta cu ăla/aia,nu te duci acolo" . Nu am nevoie de un băiat ca să mă simt completa,nu mă încântă o floare,îmi pot cumpăra și singură,nu mă încântă un compliment,sunt conștientă de ceea ce am și ceea ce sunt. 

Cum sa nu agati un barbat

Voi va puteti imagina scena din Romeo si Julieta cu tanara entuziasta stand jos si facandu-i complimente lui Romeo?

Va puteti imagina o Ileana Cosanzeana luptandu-se cu zmeii ca sa-l salveze pe Fat Frumos?

NU.

Femeia ofera ocazia.E suficient pentru primul pas.Barbatii sunt cei care trebuie sa-l faca pe urmatorul.

Femeia alege.

Julieta alege sa nu-i arunce lui Romeo o galeata cu apa rece in cap.

Ileana se urca de bunavoie pe calul lui Fat Frumos.

Egalitatea e un concept contra naturii.

Atata timp cat avem lant trofic si evolutie e clar ca egalitatea nu i-a placut deloc lui Doamne-Doamne.

Si totusi...pentru ca pare nedrept sa sta intr-un colt si sa astepti sa te invite gugustiucul in oras..a aparut femeia care face primul pas.

Dar,daca-l face prea hotarat ,s-ar putea sa fie si ultimul.

Cum sa Nu agati un barbat?

Nu incerca sa pari ce nu esti.Mai ales daca merge e o tragedie pentru ca va trebui sa joci in continuare acel rol.

Nu insista.Barbatii vor Pasarea Maiastra,nu Ciocanitoarea Woody.

Nu te arata exagerat de sigura pe tine.O sa-ti dea o singura noapte asa...sa-ti dovedeasca putin golaneste ca nu esti.

Daca esti delicata;te vor mai puternica.

Daca esti independenta;te vor mai supusa.

Daca esti copilaroasa;te vor mai matura.

Barbatii saliveaza la trupuri,dar se indragostesc de povesti.

Nu înţeleg cum trebuie să fii prietenul tuturor.. Să fii acolo pentru ei,chiar dacă ei nu au fost prezenţi când ai avut nevoie.. Să le simţi doar tu lipsa.. Şi sunt unele zile în care vrei să uiţi de toţi. Să nu te intereseze de nimeni,deşi,în sinea ta,nu-ţi doreşti nimic mai mult decât un 

semn de la ei,să simţi că într-adevăr ai pe cineva acolo căruia îi pasă..să ştii că au realizat că au greşit.. Dar asta pur şi simpu nu se va întâmpla.. Şi uşor uşor începi să te consolezi cu faptul că absenţa lor,n-ar trebui să conteze pentru tine,cum nici lipsa ta din vieţile lor nu este observată.