Este simplu să fii fericită,dar este greu să fii simplă .

Am ajuns la concluzia că toţi suntem orbi,suntem orbiţi de chestii inutile,care ne trag în jos.Sunt atâtea persoane pentru care chiar se merită să plângi,să faci sacrificii,atâtea chestii de care ar trebuii să ne bucurăm,mai ales atunci când suntem adolescenţi şi nu numai.De obicei,cei care ne apreciază pentru ceea ce suntem,cei care nu au anumite înterese,cei care ne iubesc aşa cum suntem şi ne acceptă indiferent de lucrurile pe care le facem,ei la rândul lor,nu sunt apreciaţi,deci practic îi ignorăm,îi alungăm din viaţa noastră.

DE CE? "ăăă,păi ştii..nu eşti genul meu" 

Tare mult mi-aş dori să întâlnesc persoana care să merite,mi-aş dori să fiu cu cineva pe care chiar mi-l doresc din tot sufletul meu şi să am parte de el. 

Mi-e silă când văd că unii vin cu scuze de doi lei,scuze pe care nici unui copil de 9 ani dacă i le-ai spune nu te-ar crede. "a fost frumos aseară,eşti extraordinar de frumoasă,dar ştii..nu am timp pentru o relaţie"

Ar fii mult mai simplu dacă am da lucrurile pe faţă,dacă am fii ma sinceri,cu noi,cu restul.Nu am înţeles niciodată şi nici nu voi înţelege,cum de te poţi complica cu o "chestie" dacă ştii că nu ai timp pentru aceea "chestie".

Deci,în concluzie,majoritatea ne aruncăm departe,la persoane care nu merită atenţia noastră şi persoane care ne fac să suferim,care dorm liniştiţi atunci când noi plângem. Ideea este că,cineva,undeva,simte acelaşi lucru pentru "noi",insă "noi" suntem prea distraşi,prea orbiţi ca să putem vedea acele persoane care chiar ne vor binele,care nu ne-ar răni,care ne-ar face să adormim cu zâmbetul cu buze nu cu lacrimi pe obraji.