M-am saturat sa sper, sa ma agat orbeste de idei nebunesti, sa ma autodistrug cu lucruri fara sens. Ajung sa imi pese de lucruri absurde. Vreau sa-mi deschid ochii si sa-nvat odata pentru totdeauna din greseli. Nu totul e ceea ce pare, nu toate persoanele sunt la fel, nu tuturor le pasa. Incep sa cred ca vorbele sunt doar de formalitate, cuvintele sunt aparente, masti ale unor ganduri in antiteza, masti de care ajungem sa ne indragostim, sa ne atasam, pentru care sa speram. Totul se transforma intr-o lovitura cand povestea se da pe fata. Durerea faptelor, transformata in lacrimi amare ar parea o lectie, dar putini o invata. Imi doresc sa fiu tare, sa nu-mi mai pese, sa tratez cu indiferenta, sa nu ma mai incred in gesturi marunte. Si totusi imi pasa, prea multa..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu