Prietenie pierdută,sau..uitată

Totul a început din prostie,de la un suc..nu am crezut niciodată că vom fii cele mai bune prietene mai ales având în vedere faptul că înainte nu te suportam,deloc.Mă deschisesem în fața ta și tu la fel,începusem să ieșim zilnic și simțeam că numai tu mă poți înțelege,îmi dădeai cele mai bune sfaturi,eram pe aceeași lungime de undă.Eram ca două surori,împărțeam totul,când plângeam,plângeam împreună,când râdeam,râdeam împreuna,eram de nedespărțit.
Când te-am întâlnit am zis că există prietenie adevărată,nu suportam să văd că ești tristă,nu suportam gândul că ai putea păți ceva..Totul s-a schimbat când a apărut Andreea,nu e vorba că apăruse gelozia,din contra prietenia noastră era mai puternică,ne aveam una pe alta și mă simțeam atât de bine să știu că am două persoane lângă mine care chiar îmi vor binele,care nu ar renunța la mine pentru nimic în lume.
Dar după un timp,apăruse el..cel pe care îl urăsc din adâncul sufletului pentru că te-a îndepărtat de noi,defapt..îi mulțumesc,prin el am văzut cum ești tu cu adevărat,am văzut că defapt nu erai așa cum credeam noi,ai renunțat la noi pentru ce? pentru unul care nici măcar nu te merită,pentru unul care nu îți acceptă prietenele,pentru unul care te-a făcut să devii ceea ce nu credeam vreodată că vei fi,mai exact,o persoană care tace și inghite.
Și acum,mă întreb oare ce vei face atunci când nu va mai fi el,mă întreb cum de ai avut puterea să ne lași pentru el..mă întreb dacă îți este alături așa cum ti-am fost noi,mă întreb dacă te prostești cu el așa cum o făceai cu noi. Ma întreb si răspunsul sigur e NU :)
Aș da orice să mai fie cum era înainte,și încă sper ca într-o zi să  fie totul cum ar fi trebuit..deși stiu că nu va mai fi :)